Zodiacul tropical, sideral și coordonatele astronomice

Douăsprezece constelații, de dimensiuni și conformații foarte diferite, par să marcheze calea aparentă a Soarelui în douăsprezece luni: acestea sunt constelațiile zodiacale. Ecliptica este calea pe care pare să o urmeze Soarele pe cer în decursul unui an. Ecliptica traversează treisprezece constelații astronomice pe cer, dar una dintre ele, Ophiuchus (sau Serpentarius), nu face parte din zodiacul tradițional al astrologiei.

Zodiacul clasic a fost introdus în perioada neo-babiloniană (în jurul secolelor 7-6 î.e.n.), fiind împărțit în douăsprezece părți egale (una pentru fiecare lună a anului) cărora li s-a dat numele celei mai apropiate constelații astronomice. În astrologie, așadar, zodiacul denotă semnele care împart ecliptica în douăsprezece zone egale, numite zodii, acestea fiind diferite de cele de pe cer.

La acea vreme, precesia echinocțiilor nu era descoperită. În consecință, astrologia elenistică clasică s-a dezvoltat fără luarea în considerare a efectelor precesiei. Descoperirea precesiei echinocțiilor este atribuită lui Hipparchus, un astronom grec activ în perioada elenistică târzie (circa 130 î.e.n.). Ptolemeu, la aproximativ 250 de ani după Hiparh, a fost, prin urmare, conștient de efectele precesiei, optând pentru o definiție a zodiacului împărțit în douăsprezece părți egale de 30 ° numărate convențional din punctul echinocțiului vernal, numit sistemul tropical.

În timp ce astrologia tropicală clasică se bazează pe orientarea Pământului față de Soare și planete ale sistemului solar, astrologia siderală se bazează pe poziția Pământului în raport atât cu acestea, cât și cu stelele sferei cerești. Pozițiile actuale ale unor stele fixe, precum și constelațiile lor, constituie un element suplimentar în horoscop.

https://astrograma.online/wp-content/uploads/2019/07/white-logo.png

ÎN UMBRA ECLIPSEI